Cum am contribuit la promovarea turismului în Bosnia – Herţegovina

Înainte de plecarea din campingul Encijan, jurnaliştii de la OxfamItalia ne-au filmat pentru clipul de promovare a turismului în Bosnia.


La 1:45 suntem noi, pregătiţi de plecare pe cea mai dificilă porţiune de pe râul Tara, Rock N Roll!

O poză

O poză este motivul pentru care m-am lăsat de scris pe blog în ultima vreme.
 M-am mai dat cu caiacul, am fost pe Bistriţa, pe Tara, pe Soca, pe Salza (din nou), pe Enns, pe Siriu, pe la Marea Neagră şi pe Adriatică, doar că pregatirile pentru poza respectivă (şi multe alte proiecte) mi-au luat foarte mult din timpul liber.

Ce era aşa de greu şi de mult de pregătit la o poză? Uf, numai cine a trecut prin aşa ceva întelege..
Asta-i poza de care vorbeam:

Presupun că sunteti curioşi ce caiac apare în poză.. E un Greenland T, adică versiunea de tură lungă, cu cockpitul mai mare şi mai comod. E un caiac făcut la comandă,  din carbon –aramidă, foarte foarte uşor şi deosebit de rapid! Bine, toate caiacele din carbon de la Tahe Marine se fac la comandă, dar sună aşa de bine “caiacul meu e făcut la comandă”! Mai precis, “am comandat” culorile, mi-am dorit foarte mult un caiac alb pentru poză!

Da, poza e pe bune, adică a avut loc şi o nuntă.

Pozele în caiace sunt făcute in a treia zi după nuntă, ne-a trebuit un pic de timp să ne revenim , să ne mobilizăm să ieşim cu caiacele, să  facem toate pregătirile pentru sesiunea foto…Ce a ieşit, un album intreg cu sute de poze se poate vedea în detaliu şi pe pagina de facebook http://www.facebook.com/HibiscusSport#!/media/set/?set=a.402947789758376.98293.124950970891394&type=3:

Cam atât pentru azi. Urmează multe poveşti despre aventurile pe care le-am avut vara asta.
Pana atunci, să fiţi sănătoși, cuminţi şi să vă daţi mult!
Oana Achim Cristea

Marea Neagra vazuta de pe placa de stand up paddling.Curs de Eskimo Rolling

Am mai scris că mi-am luat o nouă placă de SUP, şi padelă roz, cu floare de hibiscus.

Cât am aşteptat să se facă cald şi să pot ieşi cu ea! Nici nu trebuia să fie foarte cald, că aveam neopren, dar n-am avut timp... În sfarşit , anunţ cu mândrie că de 3 săptămâni mă dau cu spor, vâslesc pe apă, merg pe placă, cum vreţi voi să spuneţi. Adică fac Stand up paddling.

Week-end-ul care a trecut a fost cel mai tare.

La Radio. Radio România Actualitaţi

În copilărie mă fascina radioul mamei. Îl ţinea în bucătărie, să nu-i fie urât, întotdeauna pe acelaşi post: Radio România Actualităţi.Dacă puneam mâna pe radio, eram certată – nu umbla, că nu mai prinde postul! Era un radio vechi, ce zic că era.., este şi acum. Mă uitam la el şi nu întelegeam -unde sunt oamenii care vorbesc? Cum s-au făcut atât de mici, cum au încăput acolo? Oare te doare când te fac ăştia de la radio mic-mic? Aveam vreo 3-4 ani, minte de copil.

Aşa că atunci când m-a invitat Ovidiu să vorbesc la radio, întâi şi întâi m-am gândit cum o să mă facă mică ..după aceea m-am gândit la mama, cum o să stea ea săraca să mă asculte cu ochii înlăcrimaţi vorbind la radio despre toate nebuniile şi excursiile noastre, care încep invariabil cu aceleaşi vorbe ale ei: „Să aveţi grijă, să mă sunaţi, să ştiu că sunteţi bine..”
Şi am mers la Radio. Nu doare când te fac mic, absolut deloc. Se simte aşa un gol în stomac şi ţi se amestecă gândurile în cap când ţi se face semn că trebuie să vorbeşti, că ai microfonul deschis, dar cu cât vorbeşti mai mult devine mai uşor..La final era chiar distractiv, mă bucuram că oamenii ne ascultă şi ne trimit mesaje. Am făcut-o şi pe asta, multumiri lui Ovidiu (care m-a convins cu citate de pe blog că e cititor fidel) şi gazdelor noastre –Andra şi Cătălin.

Emisiunea o puteţi asculta aici, cam aşa sună vocea mea şi a lui Dragoş la radio:
http://www.romania-actualitati.ro/ca_pe_roate-39243

Nu mă certaţi că nu m-am lăudat mai devreme, eram foarte fericită când am ieşit din clădirea Radio că totul a mers bine. Atât de fericită şi vorbăreaţă şi neatentă că am avut un accident de maşina..Suntem bine, a trecut, au mai fost multe de atunci..Să auzim de bine!

Curs de caiac whitewater pe Salza

Mă tot întrebă lumea cum a fost acolo?, dar dincolo, da' în cutare tură? Şi aşa îmi dau şi eu seama că că n-am mai scris de mult..Adevărul e că nu am avut nici timp, nici chef, nici stare...Dar îmi pare rău şi de blog, cum arată el aşa părasit..Nu-i vorbă, că au mai încercat unii să afle dacă mai trăiesc, au mai postat o înjurătură, o răutate, fiecare după cum l-a dus mintea.
Dar fiindcă tot mai mulţi mă întrebă cum a fost în Austria la curs, când mai facem, când mai mergem, să vă spun cum a fost: în Austria, pe Salza, la cursul caiac de white water a fost extraordinar de bine!

În Austria lucrurile sunt simple: uite râul, poţi să faci caiac whitewater pe el. Adică are intrare –ieşire amenajată, traseu de slalom, hartă cu gradele de dificultate. Dacă ai senzaţia de pe forumuri că ştii să te dai pe gradul 3+, 4 ,sau chiar mai sus,  pe Salza ai ocazia să afli pe propria piele ce poţi şi ce nu. Accesul în râu e permis din aprilie până în otombrie, de dimineaţă până pe la 6 seara.

Adăugaţi la condiţiile oferite  de austrieci o trupă de români puşi pe fapte mari, un instructor campion naţional de slalom, toţi pe cele mai bune caiace din lume, şi aveţi o vagă idee despre cât de bine a fost! Şi instructiv, in acelaşi timp, că doar de aceea am plecat aşa departe, să învăţăm!

Noi am mers de 1 mai- pentru că era o zi liberă în plus şi pentru că topirea zăpezii ne asigura un debit mare – şi ce mai debit am avut! Cote istorice!! Norocul nostru că nici unul dintre noi nu era la primul curs,  toţi aveam experienţă, aşa că n-am avut decât de exersat tehnică pe gradul 3. Am prins nişte zile cu soare, cu topiri de zăpadă de pe creste, cu apă care creştea de la o zi la alta..Porţiuni care în mod normal erau de gradul 2, acum se schimbaseră în 3, 3+..Valuri în care ne jucam de obicei şi exersam intrări şi ieşiri din eddy, surf şi aşa mai departe, de data acesta au fost ditamai valurile care ţi se spărgeau în cap, te răsuceau şi te trânteau imediat dacă nu erai atent.

Ziaristilor care mai vor poze cu "tragedia"

Multumiri ziaristilor care n-au avut de lucru si ne-au declarat morti prin ziare, de le-a stat inima tuturor cand au vazut poze cu noi si articole despre cadavre. Datorita "profesionalismului " din media romaneasca, am stat toata ziua de 1 mai sunand in tara si confirmand ca suntem "bine, in viata, ne dam pe Salza". Nu comentez cum s-au furat poze si filme apartinand noua, in RO e la ordinea zilei. Ma abtin de la alte comentarii din respect pentru ce s-a intamplat .
Salutari si numai de bine.

Iepuraşul de Paşte

Dacă nu v-a adus nimic iepuraşul, nu înseamnă că nu aţi fost cuminţi, nu..Întotdeauna este timp de recuperat, mai ales când vine vorba de cadouri.

Dacă vreţi să va faceţi cadou un caiac, până la sfârşitul lunii aprilie avem o promoţie de 10 % reducere. Orice model din stoc. De ce? Pentru că în luna aprilie avem multe de sărbătorit, uite aşa. Doar spuneţi celor care vă iau comanda că aţi vorbit cu Oana . O să ştie despre ce este vorba.

PS: poza e de pe tricoul meu preferat

Pe Nera, unde mi-am pierdut padela..

Şi-am aşteptat noi să vină primăvara, să se dezgheţe apele, să punem din nou caiacele în mişcare..
Şi-am aşteptat..Anul ăsta ca niciodată, zici că primăvara nu mai venea!
Pentru prima tură am ales o coborâre prin cheile Nerei, ştiam sigur că acolo se încălzeşte vremea mai repede, unde mai pui că debitul era garantat după topirea zăpezilor.

Ne-am strâns noi o gaşcă mare, ne-am umplut maşinile de bagaje de ziceai că emigrăm , am pregătit caiacele şi duşi am fost..
Nu cred că există un râu în ţara asta mai departe de Bucureşti decât Nera..Nici n-aş vrea să-l găsesc, 10 ore de condus pentru un o coborâre cu caiacul pe un râu mi se pare extrem de mult. E drept că şi râul e frumos tare, iar peisajul din Chei merită efortul de a merge până acolo.

Şi-am ajuns noi, rând pe rând, la cantonul lui Damian. Întâi unul, singur-singurel, apoi al doilea, al treilea, al doisprezecelea..

Mai sunt cateva zile..

Până când? Până se topeşte zăpada şi mergem să ne dăm!! Recunosc că nu mai am răbdare, mai ales că ne-am pregătit pentru sezonul acesta cu jucării noi:

- Noul meu caiac Brittany Cross Light! Cum tot Brittany ?! Da, ştiu că mai aveam unul, dar cum prima dragoste nu se uită niciodată, cam aşa nu reuşesc nici eu să mă despart de Brittany. Dar pentru că tot vroiam un caiac nou, lucios, stălucitor, pentru o şedinţă foto specială (e surpriză, nu dau detalii),

Salonul Nautic International Bucuresti

Săptămâna viitoare (29 feb- 4 martie) se deschide Salonul Nautic International Bucureşti, la Romaero Băneasa. Participăm şi noi, ca în fiecare an, cu un stand unde vom expune şi câteva modele de caiace. Spaţiul este limitat, aşa că nu vor fi prezente toate modelele, dar sigur găsim ceva pentru fiecare.

Marea surpriză e un Brittany CrossLight, arată pur şi simplu fantastic! Dacă vreţi să vedeţi sau doar să vorbim despre caiace, vă aştept! O să mă recunoaşteţi uşor, sunt fata aia urâcioasă din stand :)

Despre caiacul meu de whitewater, Riot Magnum

Cel mai bun caiac de whitewater este Riot Magnum. Se mai poate adăuga “din lume”, “din Europa”, “din ultimii ani”, “care există la noi pe piata în România,”, etc..si toate propozitiile ar fi adevarate.
O spun fără nici o exagerare, sunt convinsă 100% că acesta e adevărul. Conceput de binecunoscutul sportiv Arnd Schaflein , la momentul lansării a stârnit multă vâlvă în industrie. E caiacul pe care dacă îl încerci o dată îţi vine foarte greu să-l schimbi cu un altul. De-a lungul timpului au apărut copii mai mult sau mi puţin reuşite, cam fiecare producător de caiace whitewater a încercat să lanseze ceva similar cu Magnum, cu rezultate mai mult sau mai putin bune.

Dar ce-l face atât de deosebit? Am citit multe review-uri făcute de diverse reviste/situri/ rideri /campioni etc. Cred totuşi că e inutil să traduc ce zice lumea, mai ales că testele sunt făcute de profesionişti, pe râuri de grad 4-5. N-au nici o legătura cu situaţia de la noi, unde cu multă bunăvoinţă poţi clasa un râu în gradul 3, iar gradul 4 e întâlnit pe câteva pasaje, şi acelea navigabile doar primăvara, când e debitul mare. Cât despre nivelul de performanţă de la noi, nu vreau să spun nimic, dar înclin să cred că cei cu adevărat buni sunt extrem de puţini la număr. Aşa că o să scriu câte ceva despre Magnum din perspectiva mea, începătoare pe whitewater acum vreo 4 ani, momentan mă dau fără probleme pe grad 3,3+ şi cu puţin ajutor şi pe pasaje scurte de 3 cu 4.

De ce m-am decis la Magnum şi cum l-am cumpărat? Partea cu cumpăratul a mers cel mai uşor, ca dealer Riot doar l-am adăugat la una dintre comenzi şi l-am trecut bineînteles la cheltuieli aferente job-ului. Aşa cum alţi manageri primesc telefoane , laptopuri etc. ca să muncească mai cu spor, cam aşa primesc eu caiace.Cât de tare e asta?

Pentru EI: Cum o convingi pe EA sa se dea cu caiacul

Tot ieşind pe apă cu băieţii, am auzit diverse chestii  când mai stăteau ei aşa de vorbă „ca între bărbaţi” şi uitau că sunt şi eu de faţă. Ceea ce  m-a  uimit de fiecare dată când venea vorba de câte o fată este că descrierea era destul de sumară –e de treabă, merge la munte, stă la cort , se dă cu caiacul . Nici vorbă de cât de frumoasă -deşteaptă-gospodină-ce carieră de succes are- ce mult o iubesc, nu..Nici poveste. Cireaşa de pe tort era de fiecare dată „şi se dă!!” (cu caiacul adică).  Şi vorba lui  gaben :  no, cât de tare-i asta?
Unii m-au întrebat dacă nu mai ştiu fete „care să se dea, că tu ar trebui să ştii”. Aşa mă gândeam şi eu că ar trebui să ştiu mai multe, dar uite că nu prea ştiu. Şi nici n-am timp să fac un site cu „gagicuţe caiaciste”, aşa că m-am gândit să-i ajut pe cei interesaţi cu câteva idei cum să-şi convingă prietena – iubita –soţia –amanta să se dea cu caiacul. Bine, presupunând că respectiva este Doamna inimii tale şi nu vreo scorpie pe vrei să o laşi acasă.

1. Pasul 1: Dacă te decizi să-i cumperi şi ei caiac – ia-i un caiac mai bun decât al tău, mai uşor, mai rapid, mai frumos. Ea o să se bucure şi o să se gândească cât de mult o iubeşti. Avantaje pentru tine: o să i-l cari mai uşor, că sigur nu şi-l cară singură, cu caiacul ei rapid o să ţină pasul cu tine pe apă, deci tu îţi poţi păstra ritmul fără să oboseşti, şi cel mai important –o să te dai tu cu caiacul ei când ea n-o să aibă chef de ieşit de apă.

Şi premiul merge la...Frontier!

Marele premiu al X-Dance Action Sports Film Festival a fost câştigat de „Frontier”.
„Frontier” este continuarea best-sellerului din 2010 -Dream Result. Proiectul urmăreşte aceeaşi echipă de caiacişti pe râuri şi cascade de pe întrega planetă: Mexic, China, Islanda, Norvegia, SUA, Canada. Filmul pune un accent puternic pe explorare şi progres în sport, cu imagini filmate pe unele dintre cele mai dificile ape repezi parcurse vreodată în caiac.DVD-ul se poate cumpăra online de la River Roots.

Pe aici nu se trece -ep 1

După tura din decembrie de pe Lăpuş, mi-a venit ideea unei noi categorii pe blog- „pe aici nu se trece”.

Voi posta aici fotografii cu locurile pe unde nu vă sfatuiesc să încercaţi să vă daţi cu caiacul din motive evidente.
Dacă aveţi informaţii despre alte pasaje potential periculoase şi vreţi să-i atenţionaţi şi pe ceilalţi „participanţi la trafic” vă rog să-mi scrieţi pe mail.

Prima locaţie: barajul de pe Lăpuş

Pe Lapus in jos..pana la Somes

Şi a trecut  şi 2011. S-a încheiat cum a început, cu o tură pe râul Lăpuş, de la Cătălina până la Bârgău,pe Someş.

Tura a fost uşoară, o plimbare de relaxare pentru toată lumea. Traseul e potrivit pentru începători, chiar şi pentru cei care nu s-au mai dat niciodată cu caiacul.