03.07.2012

Curs de caiac whitewater pe Salza

Mă tot întrebă lumea cum a fost acolo?, dar dincolo, da' în cutare tură? Şi aşa îmi dau şi eu seama că că n-am mai scris de mult..Adevărul e că nu am avut nici timp, nici chef, nici stare...Dar îmi pare rău şi de blog, cum arată el aşa părasit..Nu-i vorbă, că au mai încercat unii să afle dacă mai trăiesc, au mai postat o înjurătură, o răutate, fiecare după cum l-a dus mintea.
Dar fiindcă tot mai mulţi mă întrebă cum a fost în Austria la curs, când mai facem, când mai mergem, să vă spun cum a fost: în Austria, pe Salza, la cursul caiac de white water a fost extraordinar de bine!

În Austria lucrurile sunt simple: uite râul, poţi să faci caiac whitewater pe el. Adică are intrare –ieşire amenajată, traseu de slalom, hartă cu gradele de dificultate. Dacă ai senzaţia de pe forumuri că ştii să te dai pe gradul 3+, 4 ,sau chiar mai sus,  pe Salza ai ocazia să afli pe propria piele ce poţi şi ce nu. Accesul în râu e permis din aprilie până în otombrie, de dimineaţă până pe la 6 seara.
Adăugaţi la condiţiile oferite  de austrieci o trupă de români puşi pe fapte mari, un instructor campion naţional de slalom, toţi pe cele mai bune caiace din lume, şi aveţi o vagă idee despre cât de bine a fost! Şi instructiv, in acelaşi timp, că doar de aceea am plecat aşa departe, să învăţăm!
Noi am mers de 1 mai- pentru că era o zi liberă în plus şi pentru că topirea zăpezii ne asigura un debit mare – şi ce mai debit am avut! Cote istorice!! Norocul nostru că nici unul dintre noi nu era la primul curs,  toţi aveam experienţă, aşa că n-am avut decât de exersat tehnică pe gradul 3. Am prins nişte zile cu soare, cu topiri de zăpadă de pe creste, cu apă care creştea de la o zi la alta..Porţiuni care în mod normal erau de gradul 2, acum se schimbaseră în 3, 3+..Valuri în care ne jucam de obicei şi exersam intrări şi ieşiri din eddy, surf şi aşa mai departe, de data acesta au fost ditamai valurile care ţi se spărgeau în cap, te răsuceau şi te trânteau imediat dacă nu erai atent.

Pe alocuri aveam viziuni înfiorătoare cu valuri de 1-1,5 metri care loveau din toate direcţiile, se uneau în creste chiar înainte să treci prin ele, după care mi se spărgeau în cap..Apa avea o forţă incredibilă, eu una am simţit tot traseul ca pe o luptă continuă.Cred că şi baieţii au simţit la fel, la un moment dat nu mai râdea nimeni, toţi eram foarte concentraţi la ce era de făcut..


Recunosc că m-am bucurat la momentul respectiv că râul e mai dificil decât am anticipat din vizitele anterioare. Am mai organizat cursuri  de ww şi ştiam că nici unul dintre participanţii la curs nu era începător, din contră, cred că toţi aveam nevoie să ne dăm pe un râu mai „tare”, pe valuri mai mari, pe porţiuni mai grele, mai ales că urmează în curând tura de pe Tara. Am văzut  cum se schimbă râul la o creştere de debit , am învăţat cum să recunoaştem locurile în care nu e bine să te apropii de malul stâncos, pentru că apa te poate trage sub stâncă, cum să deosebim zonele aparent inofensive de cele care ascund pericole majore. Şi am mai învăţat că dinamica grupului e foarte importantă şi cum să fim atenţi şi să avem grijă unii de alţii.


Apropo de organizarea austriacă şi de debitul pe Salza – erau valuri atât de mari şi râul curgea cu atâta forţă, încât la un moment dat ne-am oprit, puţin panicaţi, încercând să înţelegem ce pericol grozav ne aştepta în faţă, de apăruse avertismentul cu cap de mort pe un pod. Ne-am apropiat cu grijă –cuvantul ACHTUNG şi desenul respectiv nu prea te făceau dornic de viteză..am aflat că s-a deschis un baraj la câţiva km mai jos şi eram rugaţi ca după Paradis să ieşim cuminţi din râu, pentru că nu se poate trece mai departe.Am ieşit  , doar ca să obervăm mai târziu că în răstimpul de când intrasem noi în apă pe la 10 dimineaţa austriecii se mişcaseră cu spor şi puseseră avertismentul cu priicna la toate intrările în râu, în toate campingurile, orb să fii şi tot te loveai de el cumva..




Cursul a durat 4 zile, şi am făcut de toate, inclusiv exersat eskimo rolling în acţiune, nu pentru că s-a vrut, ci pentru că era necesar. S-a sărit şi peste celebra cataracta, s-a înotat unde a fost cazul, s-au făcut poze când a fost timp, fiecare şi-a dorit să înveţe cât mai mult, mai degrabă decât să facă poze.Ce sa zic? Eram atât de fericiţi şi extaziaţi în fiecare zi când ieşeam din râu! Cu nişte zâmbete până la urechi non-stop..

Ne-am întors în ţară de 1 mai. Chiar dacă drumul a fost frumos, nu despre asta vroiam să scriu..De 1 mai în Austria TOTUL era închis..Magazinele, chioşcurile, inclusiv benzinăriile. Oameni îmbrăcaţi de sărbătoare, în costume roşii şi cu pălarii negre erau în strânşi în fiecare oraş, ascultau fanfara! Sau se plimbau, râdeau, stăteau cu prietenii.
Toată admiraţia mea pentru cei care ştiu să se oprească din ritmul infernal al fiecărei zile şi să-şi aducă aminte că viaţa trebuie trăită, că prieteniile înseamnă râs şi timp petrecut împreună, nu like-uri pe facebook, că un hobby se trece în CV dacă eşti practicant, nu spectator .

Să fiţi sănătoşi şi să aveţi timp să vă daţi!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu