Pozele care le-am vazut aratau asa si au fost facute de Cristi:
Ne dam pe aici?
In concluzie week – endul trecut am mers pe Buzau, la Plescoi, unde se fac carnatii (foarte buni).
Prima zi a fost lejer, de prospectare pe biciclete.
Dupa patania din Slovenia de anul trecut, am decis ca nu ma mai dau pe rau fara sa vad inainte despre ce e vorba. Uneori am vazut cupe de excavator abandonate in apa sau fier betoane – de astea imi este cel mai frica. Si mai imi este frica de acele tevi cu diametru imens care sunt semi-scufundate in rau, nu stiu la ce folosesc sau trebuiau sa foloseasca, acum zac prin apa, cred ca e cam neplacut daca le nimeresti cu caiacul, dar pana la urma supravietuieste cel mai puternic, nu ?
De pe biciclete, Buzaul arata foarte promitator. Multe praguri, unele in succesiune. Majoritatea sunt gresii si trebuie avut grija pentru ca te poti lovi urat.
Multi bolovani , de toate marimile, unii pozitionati la fix ca sa faci slalom printre ei. Unele zone cu probleme pe care mi-am propus sa le tin minte dar am uitat repede pe unde trebuiau abordate.
Am gasit 3 praguri urmate de saritori , aratau cam asa :
Traseul a fost exact cum il prevazusem, pragurile erau interesante si usor de trecut. E de preferat sa incerci sa ramai in caiac pentru ca multe praguri sunt in succesiune si nu e recomandat sa le abordezi inot. Sau cum spun cei mai experimentati : daca nu te simti in stare, unele rapide se trec pe mal, cu caiacul in spate si nu e nici o rusine in asta.
In sfarsit , pe Buzau nu a fost cazul de asa ceva, traseul e simplu doar ca trebuie sa fii atent. Unii bolovani sunt chiar la luciul apei si sunt vizibili in ultimul moment. Noi ne-am dat cu doua caiace de whitewater (Magnum si Thunder), iar prietenii nostrii cu un Edge 10.5 si un sit on top Bilbao. Apa era foarte rece, neoprenul este obligatoriu.
La saritori ne-am oprit sa ne mai uitam o data si am decis sa sarim pe rand. Multa distractie si multi sateni care s-au adunat ca la urs sa ne vada de pe mal, ba unii chiar si-au luat si berea cu ei. Cred ca am fost evenimentul zilei in sat. Mie imi era un pic rusine, pentru ca pe mal undeva ascunse mai sus erau puse cateva cruci, in aminterea celor veniti la scaldat, candva..
as vrea si eu sa stiu de nde sunteti voi? eu stau in plesesti dar bunica mea sta pe langa vila speranta si cunosc toti oamenii de acolo chiar as vrea sa ne cunoastem
RăspundețiȘtergereSalut! Noi suntem din Bucuresti, cand ne dam pe Buzau de obicei stam la Vila Speranta. Daca vrei lasa-mi adresa de mail si iti scriem cand mai venim in zona cu caiacele.
RăspundețiȘtergereFoarte frumoasă reușită.Felicitări.
RăspundețiȘtergereȘtiu că, în timpul verii, există un interval de timp, când se dă drumul apei, de la barajul mai sus de Nehoiu. Dacă prinzi acel „cupon” de debit, condițiile de „dat” sunt altele.
Pentru a încuraja și pe alții, recomand să dați și detalii de traseu: localitățite de start și finală, distanțe, durate.
Afirmați corect că este recomandat să vizualizezi cursul apei, înainte de „dat”. Dar ce faceți când acest lucru nu este posibil, de exemplu în Cheile Lăpușului ?
Multumesc!
RăspundețiȘtergerePentru detaliile de traseu ma puteti aborda oricand pe mailul de la pagina de prezentare. Nu doresc sa postez astfel de informatii aici, dar raspund cu placere pe mail.
Personal nu sunt de acord cu abordarea unui traseu fara a-l cerceta un pic inainte. De exemplu -pe Arges sunt portiuni cu fier betoane, altele cu stabilopozi aruncati aiurea in albie, pe Olt sunt tuburi de beton scufundate in apa (cu diametru peste 1.5 metri) pe Jiu am vazut cupe de excavator ruginite, iar pe Cerna de ex am avut deosebit de placuta experienta de a traversa canalizarea unui mic orasel!
Abordarea unui traseu care nu poate fi studiat inainte se face dupa anumite reguli - dinamica grupului este foarte importanta, echipamentul de salvare la dispozitie si capacitatea fiecaruia de a-l folosi. Personal cunosc 4-5 oameni capabili sa parcurga un traseu 3+ si nu as intra intr-un traseu necunoscut fara ca mimim doi dintre ei sa fie prezenti.